PARTICIPAŢIA LA COMITEREA INFRACŢIUNILOR DE OMOR – DELIMITĂRI TEORETICO-METODOLOGICE

La momentul actual în ştiinţa dreptului penal sub aspectul diferenţierii participanţilor la infracţiune au fost şi continuă să concureze până în prezent două teorii de bază ce caracterizează participaţia penală: una obiectivă şi una subiectivă, dar este cunoscută şi o teorie mixtă.

În acest context, în dreptul penal este unanim recunoscut principiul conform căruia, în caz de participaţie, nu se mo­di­fică temeiul general al răspunderii penale.

Asupra participanţilor la infracţiune se răsfrâng principiile generale ale răspunderii în dreptul penal, potrivit cărora temeiul răspunderii penale îl formează fapta prejudiciabilă ce conţine toate elementele compo­nenţei infracţiunii prevăzute de Codul penal. Acest principiu are o importanţă principială atât la stabilirea răspunderii pentru faptele săvârşite de o singură persoană, cât şi pentru cele comise în participaţie.

Actualitatea prezentului studiu în limitele unui articol ştiinţific reiese din faptul că legea penală consideră participaţia la infracţiune drept una dintre cele mai periculoase forme de activitate infracţională după gradul de răspundere şi gravitatea urmărilor penale, participaţia la infracţiune constituind un grad prejudiciabil sporit.